Azi, am povestit unei colege de servici o poveste despre doi oameni. I-am spus asa:
Sa presupunem ca tu esti un om bogat, asa cum vei fi, iar eu un om sarac asa cum am fost totdeauna. Din diferite motive ne cunostem si tu, din bunatatea ta imi mai arunci cate o firimitura azi, cate una maine. Eu fiind invatat cu raul nu infulec tot ce imi arunci tu ci strang cat pot si pun de-o parte.
Cu timpul, bruma de firimituri se aduna iar tu, bogata fiind si obisnuita cu lucruri noi si stralucitoare, imi vinzi mie la pret marunt cateva din jucariile de care tu nu mai ai nevoie. Dar timpurile sunt schimbatoare, bunastarea oricui e vremelnica si tu nu imi mai arunci de la o vreme nici o firimitura asa ca eu ma vad nevoit sa iti vand inapoi lucrurile care tocmai le cumparasem si sa ma multumesc numai cu cateva firimituri asa cat sa pot sa supravietuiesc.
Asa ca bogatul ramane bogat iar saracul e cel putin la fel de sarac. Si istoria se repeta iar si iar. Povestea este spusa ca o analogie la un ciclu istoric recent incheiat dar suna mai frumos asa ... mai ales ca istoria se repeta iar si iar.
Dar de fapt tu esti tzaran si cand colega ajunge sa nu mai poata sa te ajute, tu nu o sa o ajuti pe ea, astfel cei bogati devenind saraci si cei saraci devenind bogati :D
RăspundețiȘtergere