miercuri, 29 aprilie 2009

Blog 19 - Contraatac

Blogul acesta descrie pescuitul in ape tulburi si mai ales cat de productiv poate fi. Si nu vreau sa ma adresez numai pescarilor pentru ca o sa fac defapt o analogie. Vreau sa vorbesc despre calcule simple si despre lipsa de integritate a unor banci care activeaza in Romania.
Inca de la inceput vreau sa spun ca unicul scop al unei societati comerciale este acela de a face profit. Profitul este conditia necesara si suficienta pentru existenta unei companii. Bancile se inscriu in aceasta categorie, ele exista pentru a face profit, numai spre deosebire de alte institutii, ele folosesc ca materie prima banii, de cele mai multe ori banii nostrii. Scopul acestei postari este de a clarifica, pentru cine se nimereste sa citeasca, cui si mai ales pentru ce incredintam economiile noastre.
Am tot incercat sa imi justific cum pot sustine bancile dobanzile practicate in ultima vreme la depozitele in lei. La ce folosesc sume mari de lei in conditiile in care, dupa un anumit termen, trebuie sa le returnezi cu o dobanda atat de mare. Ar fi fost justificate aceste sume in conditiile in care bancile ar fi acordat imprumuturi, la randul lor, cu o dobanda mai mare decat aceea acordata la depozite dar asta nu s-a intamplat, piata creditelor fiind blocata.
Scopul acestor acumulari de sume in lei este cumpararea la un moment dat, bine definit, si sincronizat cu alte banci a unor sume mari de euro pentru a forta devalorizarea monedei noastre nationale. Sustenabilitatea acestor dobanzi la depozite este asigurata exclusiv de perspectiva devalorizarii leului, perspectiva care ar putea deveni realitate numai in cazul unor atacuri speculative reusite.
Bancile pescuiesc acum in ape tulburi, nu e ceva personal, nu vor ele neaparat sa jupoaie omul de rand care are ceva agoniseli in lei dar pur si simplu nu se pot abtine. Este o perioada cu ape tulburi, volatilitatea este atributul caracteristic oricarei piete monetare. Bancile stiu ca in astfel de perioade asa se fac cei mai multi bani. Pe o piata monetara mica, inclusa oarecum intr-una mare, atacul asupra unei monede slabe are sanse mari de reusita. Cine tine, dintre banci, portdrapelul sus in cazul unor astfel de atacuri nu e un secret. Analistii acestor banci canta prohodul leului prin ziarele "serioase". Eu o sa am tare mare grija cui incredintez banii, cati de putini or fi ei.

marți, 28 aprilie 2009

Blog 18 - Moneda de referinta

Este greu si in acelasi timp onorant sa duci povara economica a lumii pe umerii tai. Nu e lucru usor sa influentezi prin actiunile tale cotatii bursiere si cursuri valutare in intreaga lume. Si daca ajungi acolo ce urmeaza ... trebuie sa fi extrem de responsabil si, in acelasi timp, esti in gura tuturor. Esti in varful piramidei si la orice imparteala iti iei bucata cea mai mare. Cam acest rol il joaca de 80-90 de ani Statele Unite.
Dolarul este MONEDA internationala, in dolari sunt tinute rezervele bancilor centrale din aproape toata lumea si tot in dolari sunt tranzactionate marfurile. In contextul globalizarii, dolarul este la fel de important ca sangele intr-un corp. Asta nu inseamna ca nu poate fi substituit cu alta moneda dar aceasta ipoteza este putin probabila. Exista cel putin doua motive mari care duc la aceasta concluzie:
1. Marile economii emergente (India, China) isi bazeaza politica de exporturi pe o forta de munca extrem de ieftina. Aceasta munca slab platita este sustinuta de o paritate slaba a monedelor lor nationale (Rupia respectiv Yuanul) cu dolarul. Aceasta paritate este intretinuta de modul in care resesc autoritatile chineze si indiene sa mentina un nivel scazut de lichiditate a dolarului in comparatie cu monedele lor nationale pe pietele interne. In acest fel, China si India, sunt obligate sa extraga, in mod constant, sume mari in dolari pentru a apara cotatiile scazute ale monedelor lor nationale. Acesti bani nu reprezinta altceva decat acumularea unor sume exorbitante, in dolari, in rezervele bancilor nationale iar renuntarea la aceste depozite ar duce pe termen scurt la aprecierea rupiei si a yuanului si in acelasi timp la colapsul exporturilor.
2. Inertia mecanismelor care reglementeaza schimburile comerciale in lume. Teoria spune ca oricarei nevoi de schimbare i se opune o forta inertiala alimentata de impotrivirea oricarui sistem de a accepta schimbarea. Aceste mecanisme constituie un sistem care este pus in miscare de un flux monetar. Acest flux monetar intermediaza schimburile comerciale, iar lumea in felul in care exista acum, nu poate exista fara aceste schimburi. Inlocuirea dolarului in acest flux monetar echivaleaza, in termeni medicali, cu incercarea de a extrage trepat sangele contaminat dintr-un pacient fara sa ai convingerea ca il inlocuiesti cu unul bun si fara sa ai garantia ca sangele nou nu va fi contaminat in timpul schimbului.

joi, 16 aprilie 2009

Blog 17 - Cotidian

Imi permit sa spun ca a trecut ce era mai rau din criza insa realitatea nu mai e aceeasi. Chiar si cei care nu au fost in nici un fel afectati de aceasta depresiune (DA, a fost depresiune) au prieteni sau cunostinte care au fost, asa ca nici pentru ei realitatea nu mai e aceeasi.
Nu putem avea pretentia sa se schimbe ceva daca in fiecare zi facem acelasi lucru. Am mai spus si repet, daca consideram ce a fost pana acum risipa ar trebui sa ne aducem aminte si in viitor ca e sanatos sa evoluam undeva intre lipsa si huzur.
Insasi faptul ca am constientizat ca nu va mai fi ce a fost , ca risipa nu-si are rostul si ca materia cenusie este un bun antidot impotriva lipsei, dovedeste ca depresiunea a trecut, criza a intrat in cotidian si ca trebuie sa vedem din acest moment cum o sa crestem.
Sa crestem fara sa risipim, sa producem plus-valoare, caci ne trezim in fiecare zi ca sa muncim si pentru ca uneori speranta este singura certitudine pe care o avem