Dupa normele Uniunii Europene, deficitul calculat pentru un exercitiu bugetar prinde la partea de cheltuieli toate platile pe care un stat s-a angajat sa le faca in anul respectiv chiar daca acele plati au fost decalate. Ceea ce nu intra la incasari sunt sumele de bani aferente aceluiasi exercitiu bugetar care au insa scadenta in anul calendaristic imediat urmator. Asta se traduce simplist in felul urmator: ne bazam doar pe ce avem in portofel si nu uitam de ce avem de platit.
Este o varianta precauta de a pune in balanta veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de cealalta parte. Cand felul precaut de a guverna administrarea buzunarului national devine un mijloc de a inflama spiritele avem de-a face cu o fuga a capitaluilui strain (nu conteaza forma care o imbraca) din economia noastra. Asta este mai periculos decat deficitul in sine oricat de mare ar fi el zilele acestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu